timp 16

                                             Gotică
                                          //unlimited  mind//

do re re re re
re re re do

pântecul babei încă
mai năștea fii
îi legase încheieturile cu elastic
fiecare zvâcnire trezea pruncul
la viață

zugrumați mai strigam încă speranță
ne îndesuiau într-o cameră neagră
spuneau că acolo totul se împarte
trup și suflet
adevăr și minciună
viață și moarte

ne învârteam în cercul-nimic
mai fugeam să căutăm iordanul
pe buzele noastre seca mereu adevărul

si la la la mi

pruncul era legănat de văduve iele
îi admirau ochii înfundați în orbite
pe picioare îi creștea părul
din tălpi se alungea falnic o cruce

am murit cu toții deodată

pe cer se ridicase o stea

mai urlau la ea oamenii-lupi

sol fa