Epi

           life&death

încercuirea unei zile
căreia i-au crescut aripi

timp 24-solitudine rotundă

să umplem golul
cu plinul din noi)ioi

timp 23

                       //the link//

să spui totul sau nimic
totuna

oricum
viaţa merge prea strident machiată
la întâlnirea cu joe black

flacăra dansează
dansează
dansează

m-ai născut o dată,mamă
e rândul pământului să mă nască

timp 22_nicio poezie_

( incurabil & tic-tac-ul bate de trei ori si se opreste)

astăzi mă dezbrac de mine
îmi scot perfuzile ce mă leagă de viaţă
(nu că aş mai avea alta)
cioclul priveşte pe gaura cheii. da. nu.trebuie.
nu e nevoie de pantofi.ia-ţi doar 2 bănuţi pentru mântuire.
lasă-ţi oglinda pe noptieră,poate păstra umbra ta.
dă-ţi bijuteriile nepoatei preferate.
să ascunzi neapărat caietele cu rânduri,pot
dăuna grav sănătăţii,s-ar fuma unul pe altul
chiştocuri aruncate la întâmplare.
şterge praful adevărului sau mai bine grăbeşte
spre uşă să nu pierzi minutul
poate fi unicul care se număra de la o secundă la alta
..........................................
dar mai ai o oră în care sa spui totul.respiră să nu uiţi nimic.

timp 21

                                         //al treilea ochi//

ochiul vedea.ochiul simtea.
carnaval desena.picta.

se închidea.se deschidea.
feeria crea.

ochiul spera.

timp 20

*do-not-reply*

(astăzi m-am trezit cu faţa la perete
si am făcut greşeala să mă întorc)

imi torn castronul
cu ceaiul acela verde(mai nou renunţ la cafea)
se spune ca purifică organismul dar ce naiba
să mai limpezească când noi ne numărăm
de mai multe ori drogurile să nu greşim
e nevoie de vise,argumente,speranţe(vai ce cuvânt
mă muşcă de mână)

cu picioarele în apa rece şi prosopul pe cap
mimăm umbletul zilei telecomenzi ştiri bune
urmează să ne cadă cerul în cap hai sa probăm apocalipsa

să vedem ce mai e nou si pe net comunicăm socializăm
doamne fereşte să ne întălnim cu acele persoane faţă în faţă
am tacea mâlc ce protecţie sporită are ecranul

sau mai bine să mergem la azil de tineri
am învaţa din timp cum să ne comportăm la bătrâneţe
să ne spunem tot ce am făcut dar mai ales nu

obezitatea e o boală modernă să ne machiem stând în casă

răstorn castronul  pun de-o cafea
nu de alta dar vine noaptea să am ce visa
nici nu spun ce drog am luat
nu e spaţiu de publicitate

timp 19

o noua zi o nouă clipă
să ne destrămăm visele în bucăți
și să ne legăm cu ele
gleznele în mișcare

să ne strângem în brațe
ori de câte ori ne împiedicăm.

acum ne oprim și privim din nou
în noi.

timp 18

                                                //hop-e//
ies din inima mea
înspre inima ta
firul subțire ce ne leagă tăcerea
suntem cîinii vagabonzi ai cuvintelor
cărora li s-au scos incisivii

nu că asta ar însemna ceva
genunchi lângă genunchi
și palmă lângă palmă
în placenta primordială a uimirii

merele se rostogolesc de fiecare dată
când rupem și simulăm
un zbor

timp 17

                                        //35//

nu e rău.
am trăit atât cât
să cunosc zborul.
cum îmi cuprindeai coapsele
în largi sărutări și-mi spuneai:
,,iubito,nu are rost să mai păstrezi
banca din fața porții
ți-am transformat demult zilele
în lungi așteptări,,

tiptil trec dincolo
de poartă.
am două aripi ce încă
le șterg de praf.

timp 16

                                             Gotică
                                          //unlimited  mind//

do re re re re
re re re do

pântecul babei încă
mai năștea fii
îi legase încheieturile cu elastic
fiecare zvâcnire trezea pruncul
la viață

zugrumați mai strigam încă speranță
ne îndesuiau într-o cameră neagră
spuneau că acolo totul se împarte
trup și suflet
adevăr și minciună
viață și moarte

ne învârteam în cercul-nimic
mai fugeam să căutăm iordanul
pe buzele noastre seca mereu adevărul

si la la la mi

pruncul era legănat de văduve iele
îi admirau ochii înfundați în orbite
pe picioare îi creștea părul
din tălpi se alungea falnic o cruce

am murit cu toții deodată

pe cer se ridicase o stea

mai urlau la ea oamenii-lupi

sol fa

                                    

timp 15

                                 // https.ro

imi zic

gata cu aceasta frică neagră

pufoasă moale

ce se întinde ca o a doua piele

gata cu diminețiile

în care doar cafeaua îmi mai tine loc de respirație

ticăitul insuportabil al vieții

aș putea trăi bine mersi până

la o sută de ani

să-mi lungesc picioarele

de atâta târâre

brațele mele brațele mele

scara-n spre mine

dacă nu ar fi acele zeci de minute

in care luciditatea se cuibărește tăcută
un al treilea ochi în încăperea obscură

dacă nu ar fi încă de descoperit hieroglife

să am soarta profanatorilor de morminte

atunci poate frica aceasta

iși va crește singură unghii

vopsindu-le cu propria sevă