//35//
nu e rău.
am trăit atât cât
să cunosc zborul.
cum îmi cuprindeai coapsele
în largi sărutări și-mi spuneai:
,,iubito,nu are rost să mai păstrezi
banca din fața porții
ți-am transformat demult zilele
în lungi așteptări,,
tiptil trec dincolo
de poartă.
am două aripi ce încă
le șterg de praf.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu