e ora cinci
toti dar absolut toti
dorm
tacerea se intinde
ca o molimă
peste mine
tresar
îi vad clar
ochii mortilor
ochi ce nu mai au lumină
ochi intorsi pentru totdeauna
nu mă vezi
genunchii mei nicicând
n-au ajuns până la tine
nu mă cunoști
demult am fost azvârlită
în groapa fără sfârșit
stau dreaptă
ca de o statuie
frica se izbeste de mine
din plasma acestui vis
mi-e imposibil să ies
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu