timp 7

jocul de-a visul
jocul de-a viața
acceptă!
în haine lungi albe
la ușă vestitorii
-o nouă coroană
pentru o nouă zi-

ca o cruce
patul mi se lipește
de spate
golgota gândului
golgota visului
oțetul băut de atâta speranță
ca într-un uter
spaima mă cuprinde
închid ochii
deschid ochii

deasupra mea
o cheie în mișcare
respirația mea
o împinge până la ușă

o mână abia născută
o răsucește o dată
cu inima mea

încet dar sigur
ușa se deschide

peste mine
năvală
viața